Sfanta baie de duminica.

Unul dintre lucrurile pe care nu le suport deopotriva la femei cat si la barbati, este lipsa de igiena. Nu inteleg oamenii care nu se spala. Sau care se spala rar spre deloc. Cei care put cand te apropii de ei, care iti muta nasul din loc cu "prospetimea" lor, cei care nu se spala pe dinti si au mancarea la vedere la primul zambet, cei care umbla mai multe zile cu aceleasi haine, adica genul ala care isi miroase sosetele dimineata si alea care miros mai putin dintre ele, pe alea le incalta, semn ca sunt curate, cei care nu folosesc antiperspirante ca sunt cancerigene.  Dureaza 10 minute sa faci un dus, cu tot cu spalat pe cap. Cat de greu poate fi pentru unii de nici macar duminica nu se spala? O fi pacat oare, ma intreb? 

Nu despre asta aveam de gand sa scriu astazi dar intamplarea a facut sa dau nas in nas peste o mama nespalatata la gradinita, venita dupa fiu-su. Si cu toate ca sunt sigura ca incercati sa gasiti scuze, ca poate nu are timp, ca cine stie, poate are o droaie de copii acasa si e ocupata, ca poate spala covoare, matura, gateste, jumuleste gaina pentru supa, calca, etc, nu are timp de nimicuri din astea, cum ar fi sa se ingrijeasca nitel. Nu, nici vorba. Duduia era gatita, semn ca nu statea acasa trebaluind de zor. Fusta mulata, decolteul la vedere niste pantofi cu tocuri mai inalte decat copilul si poseta obligatorie pe brat. Dar avea un par, o doamne, o naclaiala slinoasa, lunga, fara nici o forma, turtita toata de la perna in varful capului, ceva infiorator. Si acuma ma intreb eu oare, luni fiind, nici macar duminica nu se spala unii?

Asa ca pe subiectul asta gugalind putin, am gasit o gramada de sfaturi despre cum sa arati "fabulos" dupa unii avand parul nespalat. Si daca nu ma credeti, cititi aici. 5 coafuri fabuloase pentru un par nespalat in care tu sa arati ca scoasa din revista si in care sa te visezi ca avand "bucle inexplicabil de lungi a la Gisele Budchen, stand pe un ponton uitat de lume". Plastic spus, nu? Si dupa ce suntem invatate ce solutii avem pentru parul jegos, adica un sampon uscat pe care il dati la radacina parului pentru volum, o placa de par pentru coafare, un piaptan cu dintii mari pentru tapare, terminam glorios cu un  ciufulit peste "coafura ca sa ii dai un aspect neingrijit". Pai e neingrijit daca e murdar nu? Cum adica sa ii dam un aspect neingrijit?

Dar mai cautam si pe blogul Andreei Raicu gasim o postare a unei vedete Tv, se pare ca si stilist ceva, care ne da niste sfaturi personale, adica ce face ea atunci cand trebuie sa mearga undeva si are parul nespalat.. Ati ghicit, nu?  5 trucuri, ce altceva? De dus nu scrie nicaieri desi trucurile astea dureaza mult mai mult decat un dus. Ia cititi putin aici . Mie imi place partea aia cu "cand suvitele sunt prea evidente, obisnuiesc sa-mi pun o esarfa colorata pe cap si sa o pring ingenios intr-o funda". Ingenios? Nu prea. Jegos? Cam da. 

Dar sa nu credeti ca numai pe meleagurile noastre se intampla asta. Din nou, la o cautare pe google pentru par nespalat, cele mai multe imagini de departe le are celebrul cuplu Kristen Stewart si Robert Pattinson

Va imaginati putin cand o ia celebrul domn (oare ce vezi Alina la el?) pe celebra lui domnita in brate si ii soarbe parfumul scalpului nespalat? Bleah! Ganditi-va la asta inainte sa puneti capul pe perna langa persoana de langa voi. Sau doar daca nu stiti cum sa scapati de persoana de langa fara sa o raniti, atunci da, nu va mai spalati pe par.

In rest, mie mi se pare simplu. La doua zile parul lung, parul scurt zilnic. 

Top Crop-ul sau Topul cu vedere la buric.

      Prin anii '90 faceau furori si lansau trenduri printre adolescente indeosebi. Vorbim de fetele de la Spice Girls sau de Britney Spears, mari amatoare de tricouri scurte care lasau foarte mult la vedere abdomenele lor bine lucrate. Oriunde te uitai in jur, vedeai numai astfel de tricouri, scurte si foarte scurte.  Bine ca au trecut acele vremuri, bine ca nu mai trebuie sa vad peste tot burti itite de sub aceste tricouri sau mai bine zis, bustiere. Ca nu doar abdomenele bine lucrate se vedeau pe sub acest tip de tricou. Nu, nicidecum. Si mai lucrate si mai putin lucrate la sala. De prost gust as zice eu.

Dar se pare ca Top Crop-ul  a revenit in tendinte, intr-o noua abordare. Il gasim pe runway in prezentarile marilor case de moda - Emilio Pucci, Max Azria, Topshop Unique, Alexander Wang  chiar si Kenzo. Si parca nu arata rau deloc.

si chiar si pe covorul rosu

Si cine spune ca dupa 30 de ani, top crop-ul trebuie evitat?

Cate Blanchett nu  a ascultat acest sfat si bine a facut, pentru ca mie mi se pare ca arata fabulos.

Acuma stiu ce voi purta eu la intalnirea mea de 20 ani de la terminarea liceului. Glumesc, desigur. Dar voi, voi l-ati purta?

Cu esarfa la plimbare.

     Mi-am adus aminte zilele trecute, incercand sa dau culoare unor rochii simple cu ajutorul unor curele, cordoane sau paglici, de esarfe. Am destul de multe, din diferite materiale si culori, cu diferite imprimeuri sau simple si totusi in ultima vreme nu prea le-am mai purtat. M-am limitat doar la esarfele tip fular, ajutata si de vremea racoroasa evident.

Stiti voi, genul asta.

Si daca tot vorbim despre esarfe, mi-am adus aminte de un lucru. La ultimul loc de munca la care am renuntat dupa multi ani, la un moment dat, am primit din partea conducerii institutiei respective, o esarfa. O esarfa de la un ditamai creatorul de moda, nu orice esarfa. Ideea nu era rea, pentru ca esarfele in mediul business se poarta destul de mult. Chiar si eu le purtam cu placere, pe ale mele. Cand vroiam sa mai inviorez putin cromatica din tinuta mea, imi legam o esarfa la gat ca aveam de unde alege. Si cand am auzit ca vom primi o esarfa, da, una bucata esarfa fiecare dintre noi, pe care ne obligau sa o purtam zilnic, nu m-am bucurat foarte tare. Ca e destul de plictisitor sa porti acelasi lucru in fiecare zi. Ca sa nu spun ca trebuia si spalata des si calcata ca nu aveam mai multe sa le alternam. Dar cand am vazut ce am primit si ce eram obligati sa purtam, am lesinat de-a dreptul. Era o porcarie de esarfa, dreptunghiulara, lunga rau si de o culoare ingrozitoare. O culoare pe care mi-e greu sa o descriu, greu de definit, galben murdar, un pic spre portocaliu si dintr-un material infect. Nylon adica. Ulterior am descoperit ca se fac uniforme pentru cofetarii din culorile alea.

Pentru mine era o adevarata drama. Se dusese pe copca tot stilul meu, toata feminitatea, ma simteam ca o vanzatoare din piata.  Dar trebuia sa ma bucur si sa ma arat si recunoscatoare eventual ca investise compania in imaginea mea. Pfiu! 

Datorita faptului  ca era ingrozitoare ca si culoare si material, era si greu de purtat. Aveam o multime de bluze si camasi cu funda. S-au dus, nu mai puteam purta si camasa cu funda si esarfa. Aveam tinute care nu se potriveau cu culoarea esarfei. Purtam camasi roz, verzi, cu imprimeuri, rosii. Salut, gata, intepeneau pe umeras in dressing. Plus ca din cauza dimensiunii si a formei nu puteam sa o leg nicicum. Era prea lunga, prea lata, prea batoasa datorita materialului. Daca incercam un nod la gat, atarna restul esarfei mult prea urat. Daca incercam o funda, nu mi se mai vedea fata. Peste camasa, in talie nu o puteam lega ca nu dadea bine. Si tot asa. Dar pentru ca si  imi limita destul de mult tinutele si pentru ca si nylonul ala in plina vara imi crea mancarimi pe gat, am ales sa renunt la ea. Si pentru asta evident ca imi primeam bobarnace de la seful meu, barbat evident, care habar nu avea si nu intelegea prin ce treceam noi, femeile. M-as fi bucurat sa primeasca si el o cravata de culoarea si materialul ala dar nu am avut norocul ala.

  Nu toate esarfele insa sunt asa. Sunt multe frumoase, colorate, cu imprimeuri in tendinte, din materiale fluide, diafane, pe care le putem purta cu mare drag si intr-o multitudine de moduri.

Si pentru cele mai curajoase dintre voi, puteti incerca si urmatoarele variante pentru ca tot speram ca vine vara.

Voi cum le purtati?

Geaca mea de piele second hand.

Ma deprima ingrozitor vremea asta. Nu o inteleg. In martie era cald, erau peste 20 grade C iar acum nu sunt mai mult de 7 grade C afara. Asa ca am nevoie de ceva care sa ma invioreze, care sa imi dea o stare de bine si care sa ma trezeasca, pentru ca vremea asta afurisita imi da o stare de somnolenta continua.

In copilarie imi placea ploaia. Imi placeau ploile de vara si imi placea mirosul de dupa ploaie. Imi placea sa stau in ploaie si sa ma ud ciuciulete, sa stau cu gura deschisa si sa beau apa din nori. Acum insa, o urasc. Poate pentru ca am avut parte de prea multa in ultima vreme si am purtat in exces cizmele mele mov de cauciuc. Sau poate, pentru ca astea nu sunt ploi calde de vara si ploile astea nu imi aduc aminte de copilarie. Sunt ploi reci, urate, triste si cenusii care nu fac decat sa ma enerveze ca inca nu am o strada asfaltata unde locuiesc si noroiul ajunge pana la glezne. Dar, vremea asta totusi asa urata cum e ea, fara sa stie si fara sa vrea, imi da un motiv de fericire. Geaca mea noua de piele. De fapt, ea nu este noua, este pentru mine noua. Pentru ca silfida fiind de felul meu, androgina sau anorexica cum ma alinta unii, am primit o haina de piele de la sor'mea draguta care dintr-un motiv mai mare cu un numar, nu o mai poate purta. Thanks sis! Asa ca ma bucur din plin de noua mea geaca de piele second hand. Si uite asa imi aduc aminte din nou de copilarie. Pentru ca fiind a patra din cele cinci minunatii de fete  zamilslite de ai mei parinti, purtam de cele mai multe ori haine la mana a patra evident :)  Dar trecand peste asta si peste emotiile generate de frumosii angajati de la curatatorie care m-au amenintat ca e posibil sa mi se strice minunatia mea de geaca in cadrul procesului de curatare chimica, am lasat-o acolo cu speranta ca sufletul meu fiind pur, nu are D-zeu cum sa ma pedepseasca in halul asta. Si nu m-a pedepsit. Drept pentru care mi-a fost inapoiata curata, frumoasa, parfumata si nedeteriorata 

aceasta minunatie

Si pentru ca si poza asta este alb-negru, asa cum va spuneam am nevoie de culoare. Asa ca m-am gandit sa o port cu  urmatoarele articole din  magazinul meu cu link aici.

Rochie ellen

Bluza pruna                                                                              Pantaloni Capri

rochie kalia

rochie roz

pantalonii skinny 

Si din lumea Hollywood-lui cateva tinute dupa care va puteti inspira.

Intalnirea de 25 de ani de la terminarea liceului.

Weekendul asta am avut treaba. Am fost rugata de o foarte buna prietena, care de altfel imi este si fina, sa o ajut cu alegerea unor tinute pentru intalnirea de 25 ani de la terminarea liceului. Si desigur ca am acceptat provocarea, pentru ca Adriana este o tipa super misto, care lucreaza intr-un domeniu industrial, intr-un domeniul care ai crede ca este dominat de barbati dar in care ea si-a facut loc, are o cariera frumoasa, munceste mult, are un copil perfect si un sot grozav dar are si foarte putin timp liber pentru ea. Nu are timp si nici chef de pierdut prin magazine, nu este tipa care sa stea toata ziua la cumparaturi. Este o tipa care munceste mult, care calatoreste mult dar numai pentru job si nicidecum pentru a se plimba prin marile capitale ale lumii pentru propria ei placere. Care este numai cu valiza prin aeroporturi pentru ca asa ii este serviciul si care in putinul timp liber pe care il are, prefere sa stea cu familia ei, la casa cu curte pe care au, in aerul curat si acest orasel minunat din Prahova. 

Pentru aceasta revedere de la liceu pentru care trebuia sa ne ocupam, ar fi avut nevoie de doua tinute. Una pentru zi, pentru intalnirea de la liceu, respectiv ora de dirigentie si alta de seara, pentru petrecerea de dupa. Si m-am pus pe treaba. Am cautat sa vad intai cam care sunt gusturile ei in materie de haine. Rochii, pantaloni, topuri, etc.. si asta pentru ca daca vrei sa ii recomanzi unei persoane o anumita tinuta, trebuie dupa parerea mea, sa vezi intai de toate ce ii place. Pentru nu trebuie doar sa fie o tinuta frumoasa, in care culorile se imbina in mod placut, ceva in care persoana respectiva sa arate bine iar hainele sa ii vina perfect ca marime sau ceva ce este la moda.  Trebuie ca persoana care imbraca aceea tinuta sa se simta confortabil, sa ii placa ceea ce poarta. Asa ca, am facut achizitiile, multe, ca sa avem de unde alege,  le-am pregatit pentru calatorie si ne-am dus undeva intr-un orasel din Prahova sa multumim prietena si clienta de data asta.

Si dupa ce am imbracat si dezbracat vreo 15 modele de rochii, si pantaloni si fuste si diverse topuri, am ales cateva modele in care sa arate bine, sa ii placa si in care sa se simta fericita. 3 rochii , 2 perechi de pantaloni, o fusta creion care ii vine fooarte bine desi era un pic sceptica inainte sa o imbrace pentru ca nu poarta fuste,  si un top alb numai bun la orice.

Dupa ce am terminat cu alegerea tinutelor, a urmat o alta sedinta de shopping, de data aceasta intr-un mall din apropiere, pentru alegerea pantofilor, a dresurilor, a accesorilor de care mai avea nevoie. Am cautat sa cumparam o pereche de pantofi care sa se potriveasca la toate tinutele alese, o pereche de tenisi in care sa simta confortabili peste zi si ale mici chestiuni obligatorii.

Si am gasit o pereche de pantofi senzationali, de o culoare puternica, un portocaliu inchis care sa coloreze un pic tinutele si o pereche de tenisi verzi numai buni pentru plimbarile zilnice pe care ii poate purta si la pantalonii gri  largi, de mai sus.

Pantofii si tenisii de din imagini nu sunt cei pe care i-am cumparat pana la urma, sunt ceva asemanator, si asta din cauza ca am uitat sa le fac niste foografii, ofticata probabil ca nu mi-am cumparat si eu o pereche. Pentru ca aratau senzational. 

Eu zic ca am facut treaba buna. Adriana arata senzational (si ea, nu numai pantofii), in toate hainele alese, si ce este cel mai important este ca se simte bine in aceste haine, sunt potrivite pentru varsta ei, sunt clasice si sunt pe stilul ei, sunt potrivite si in mediul in care lucreaza, pentru ca da, aceste haine le va putea purta si la serviciu ulterior sau in viata de zi cu zi. 

Una peste alta, a fost un weekend reusit si am avut si timp sa ne relaxam. Dovada, fiu-miu.