Am intrat astazi intr-o mica polemica pe Facebook fara sa vreau. Era vorba despre o postare a unei doamne invatatoare (sau fosta pentru ca nu stiu daca mai profeseaza sau a renuntat intre timp la invatamant) care cerea opinia atat a profesorilor cat si a parintilor despre noua programa de clasa a II-a care va intra in vigoare incepand din toamna asta. Pentru cei care nu stiti, aceasta noua programa prevede introducerea unor notiuni pe care, conform programei vechi, le invatau in clasa a III-a sau chiar la gimnaziu.
Evident ca mi-am spus opinia conform careia eu consider ca si asa programa scolara este foarte incarcata, ca sistemul de invatamant este foarte invechit ca sa nu ii spun arhaic, ca sistemul de invatamant are nevoie de o schimbare majora in ceea ce priveste programa scolara, metodele de predare, evaluarea periodica a profesorilor pentru ca despre o eventuala reevaluare nu s-a pus problema deocamdata, adica de un sistem care sa incurajeze copiii spre libertatea de exprimare, spre creativitate, spre crearea si posibilitatea de alegere a materiilor in functie de abilitatile copiiilor, etc, etc. Si revenind la materia de clasa a II-a si la faptul ca din punctul meu de vedere, da, copiii sunt ca niste bureti care absorb foarte multa informatie atata vreme cat informatia care li se vrea varata in capsorul lor, sa fie in cooncordanta cu capacitatea lor de intelegere. eu chiar nu sunt de acord cu aceasta noua programa. Pentru ca invatarea tablei inmultirii si a impartirii, cred eu ca este peste capacitatea lor de invatare la varsta de 8 ani si asta o spun din proprie experienta si a mea si a fiica-mii care plangea in fiecare noapte ca nu reuseste sa o invete desi ea era in clasa a III-a. Adica este un chin pentru acesti copii care poate abia stiu sa-si lege sireturile. Insa argumentul meu a fost combatut cu argumentul "si noi am invatat-o in clasa a II-a si nu am murit". Si ca ar fi bine sa nu mai imi bag nasul in chestii pe care nu le inteleg si sa las specialistii sa isi faca treaba. Am vaga banuiala ca cele doua doamne care nu erau de acord cu parerea mea, lucreaza in sistemul de invatamant, adica sunt specialiste.
Insa, despre asta sa fie vorba? Despre faptul ca nu se moare din asta? Despre faptul ca scoala trebuie sa fie o corvoada pentru elevi? Despre faptul ca invata chestiuni abstracte pe care le uita a doua zi? Despre faptul ca manualele scolare sunt total inutilizabile pentru ca informatia din ele este foarte scurta si cateodata greu de inteles? Despre faptul ca se culca plangand in fiecare seara din pricina temelor pe care le au de facut? Despre faptul ca au nevoie de meditatii pentru a avea niste note decente si pentru a face fata onorabil materiei pe care o au de parcurs? Despre faptul ca nu raman cu nimic in cap dupa terminarea liceului? Atunci de ce procentul de promovarea a BAC-ului abia trece de 50% in conditiile in care promovabilitatea examenului de titularizare pentru profesori nu ajunge nici macar la pragul de 50 %.
Oare de ce? Daca sistemul de invatamant este atat de bun, de ce sunt procentajele asa mici? Si va rog, nu dati vina nici pe parinti (ca nu sunt toti ocupati), nici pe copii (ca nu or fi chiar jumatate dintre ei lepre). Haideti sa gandim un pic mai departe!
Ei bine doamnelor specialiste, permiteti-mi sa am in continuare aceeasi parere. Foarte proasta despre sistemul de invatamant, foarte proasta despre majoritatea profesorilor, foarte proasta despre programa scolara si foarte proasta despre manualele scolare. Din pacate, nu sunt de acord cu acelasi sistem imbecil de invatamant prin care copiii nu sunt invatati sa-si foloseasca inteligenta, creativitatea, libertatea de exprimare, abilitatile. Sunt tratati ca o turma de oi, toata lumea trebuie sa invete aceleasi materii indiferent de abilitatile pe care le au si din pacate, sunt invatati doar sa reproduca mot-a-mot informatia din manuale sau din caiete chiar daca nu o inteleg sau chiar daca sunt in stare sa ofere aceeasi informatie cu propriile cuvinte.
Dar va asigur ca astept cu nerabdare ziua in care sa-mi scot palaria si sa ma inclin in fata voastra, a specialistilor, evident!
V-as invita totusi si la o mica lectura inainte sa aruncati cu sageti in mine.
Draga Diana, subscriu la tot ceea ce ai scris. Sistemul nu functioneaza. Copilul meu stie tot ce stie nu pentru ca l-am invatat eu, ci pentru ca am stiut sa-i starnesc curiozitatea, pentru ca ne-am jucat, am invatat impreuna. M-a interesat mai putin daca a compus repede si corect un puzzle, mai degraba daca a facut-o cu placere si cu interes. I-am apreciat creativitatea, mai putin respectarea formei in desen. I-am incurajat imaginatia, independenta, unicitatea. Si mi-e teama ca va intra intr-un sistem care i-ar putea inhiba calitatile!
RăspundețiȘtergereAs vrea sa pot spune ca gresesc. Dar am sperat intr-o imbunatatire a sistemului de invatamant inca de cand eram insarcinata cu fiica-mea. De atunci au trecut vreo 13 ani, ea a ajuns in clasa a 7-a, nimic schimbat in bine si mai am un copil care curand va fi in acelasi sistem pacatos. Si nu pot sa ma bucur, ba dimpotriva.
RăspundețiȘtergereArgumentul "si noi am" nu este mereu valabil. In ceea ce ma priveste consider scoala "epocii de aur" un sistem axat pe un set limitat de valori. Din pacate tot ceea ce nu era compatibil cu sistemul era etichetat drept deseu. Ori te pliai regulilor ori erai un ratat (prin prisma regulilor impuse). Nu zic, erau si puncte pozitive dar nu exista maniera de a creea curiozitatea. E valabil si pentru liceu si pentru facultate. In 18 ani de scoala nu-mi pot aminti decat de 3 "evenimente" remarcabile starnite de niste dascali remarcabili. Pirmul a fost in scoala generala starnit de profesorul de româna, un om de valoaremarginalizat la vremea aceea. Al doilea a fost starnit in liceu de profesorul de geografie, un alt marginalizat al sistemului. Si al trei a fost in facultate starnit de profesorul de Inteligenta artificiala. Punctul comun al celor trei eve,imente: faptul ca ni s-a aratat concret la ce anume ne foloseste invatatura si nu ni s-a "bagat" cu polonicul pe gat materie. Faptul ca am fost obligati sa privim "dincolo de" granitile impuse de sistem. Pentru 18 ani numai 3 evenimente de genul aceste mi se par extrem de putin. Deci nu, nu as lua ca referinta "vremea mea" , erau niste vremuri inchise si sistemul de invatamant era compatibil cu vremurile. Acum lucrurile s-au schimbat, nu se mai pot aplica aceleasi reguli.
RăspundețiȘtergereDin pacate sistemul romanesc de invatamant nu mai e nici macar atat de serios cat era cel de dinainte de '89, deci in loc sa progresam am regresat.
RăspundețiȘtergereMai trist este faptul ca in sistem exista inca metehne comuniste, vezi flori aduse des, atentii, cadouri nu se apreciaza oamenii dupa valoare so dupa numarul si "greutatea" pilelor.
Daca si la 25 de ani de la revolutie mai exista dascali care promoveaza obiceiurile comuniste va dati seama ca viitorul nostru e total la voia intamplarii.