Femeile si tatuajele.

   

       In urma cu ceva timp, am promis ca in anumite conditii, am sa-mi fac un tatuaj. De fapt imi doream demult unul, doar ca nu aveam pretext. Si acum pretextul fiind gasit, conditiile fiind si ele indeplinite, trebuie sa-mi tin promisiunea. Si abia astept. Dar mai intai de toate, am stat mult sa studiez cam ce, si cam pe unde, ar fi bine sa ma desenez pentru tot restul zilele mele. Si nu a fost usor. Aveam ceva vag in minte, in primul rand nu vroiam sa fie un tatuaj mare si in al doilea rand, vroiam un tatuaj cu scris. Asa ca m-am apucat sa gugalesc, sa vad ce inspiratie as putea gasi. Si in ultimele 2 luni, m-am tot documentat despre cum se fac tatuajele, partile corpului unde se pot amplasa si cat de dureroase sunt in functie de locul unde sunt amplasate, semnificatia lor, tipuri de tatuaje, etc..

          Si ieri, am avut revelatia. Stiu exact ce vreau sa-mi fac si unde. Si abia astept.

Si nu-mi e frica. Poate doar putin, pentru ca a trecut foarte multa vreme de cand mi-am facut primul tatuaj si singurul de pana acum. Si parca am uitat cum e.  Dar parca tin minte ca nu m-a durut decat foarte putin, desi, lucratura in sine, a durat nu mai stiu cat, cred ca undeva peste sase ore. Pentru ca in 2001 cand mi-am facut primul tatuaj, in Brasov cel putin, nu exista nici un salon de acest fel.  Si o cunostinta, un barbat, care vroia si el la vremea respectiva sa-si faca un tatuaj, m-a luat de mana si ne-am dus impreuna la un prieten de-a lui, student la arhitectura, sa ne tatuam. Studentul era acasa in vacanta, studioul era camera copilariei sale din apartamentul pe care il impartea cu al lui. Si ne-am dus amandoi, undeva seara pe la sase cred, la student acasa. Mie imi era putin teama dar eram asa de extaziata de gandul ca aveam sa-mi fac un tatoo, incat nu mai conta nimic. Nici ca nu-l stiam pe desenator, nici cat de safe lucra, nici daca avea ceva talent, nimic. Io cu capul inainte. In fine. Am ajuns acasa la om, ne-a intrebat ce vroiam si a inceput cu mine.  Bineinteles ca in capul meu atunci, de copil mic si prost, vroiam ceva tipic fetelor cu minte putina (no ofence): o floricica, un fluturas, o gargarita, chestii care nu insemnau nimic pentru mine. Dar cand desenatorul m-a luat din start si m-a intrebat ce vreau sa-mi desenez, sperand ca nu vreau sa-mi fac ceva de genul ce tocmai exemplificasem eu mai sus, am inghetat. Si i-am spus ca vreau ceva ce nu mai are nimeni, ceva abstract, doar ca nu stiu exact ce. Asa ca omul a luat o foaie, a facut niste schite cu vreo 5 desene, iar eu mi-am ales unul. Si e drept ca nu am mai vazut la nimeni, de atunci si pana acum, tatuajul meu. Insa, ma gandesc ca in curand sa-l reconditionez si pe acesta  pentru ca vremea, a cam trecut peste el :)

Si, pentru ca aparatul ala de tatuat avea un singur ac, asa cum spuneam, tatuajul meu a durat foarte multe ore. Pentru ca era si colorat, trebuiau schimbate cernelurile, acele, sau mai stiu eu ce, mai tin minte doar ca am plecat acasa de la desenator, undeva foarte tarziu in noapte, singura, insotitorul meu placase demult, nu si-a mai facut nici un tatuaj.  El spune ca din pricina timpului. Eu cred ca l-a apucat frica.

De data asta insa, imi voi face un tatoo asa cum trebuie, la un studio adevarat, la niste oameni priceputi, cu desenul ales deja si amplasamentul stiut deja si el. 

Am sa va arat niste tatuaje mici, delicate, asa cum imi plac mie, si as vea sa va spuneti parerea voastra in acest sens. V-ati facut? V-ati face? Ce parere aveti despre tatuaje?

Vi se par mai putin feminine, femeile desenate?