Pantalonii negri in tinuta de birou.

    Desi imediat se face anul de cand am renuntat la ultimul meu loc de munca (cea mai buna decizie pe care am luat-o in ultima vreme) cateodata mi se face dor de outfiturile office pe care le purtam zi de zi. Fireste ca si acuma port piesele vestimentare din garderoba pe care le purtam pe cand lucram, doar ca acum, spre deosebire de acele vremuri cand le purtam exclusiv in combinatii office, acum le port in combinatie cu alte piese vestimentare casual. Adica, fac un mixt. Insa, acest post il fac cu dedicatie doamnelor care inca lucreaza, care inca merg la job, care trebuie sa se imbrace office si nu prea stiu cum si asta pentru ca imi plac tinutele business foarte mult, mi-au cam intrat sub piele, se agata de mine si nu-mi dau drumul defel.

So, pantalon negri doamnelor! Pantalonii negri, plictisitori pe care ii are toata lumea. Dar nu vorbesc de pantalonii aia vechi pe care ii avem in dulap de 20 de ani, nu vorbesc de pantalonii aceia scamosati si lociosi pe fund de atat purtare pe care inca nu i-ati aruncat, nu vorbesc de pantalonii aceia care sunt cu o masura mai mica si va pleznesc pe fund, nu, nu, aia sunt de domeniul trecutului. Vorbesc de pantalonii din timpul prezent eleganti, in ton cu vremurile, care va vin perfect si care au buzunare (oh, urasc pantalonii fara buzunare), pantalonii din materiale de calitate nu din cei cumparati de la taraba din piata. Nu aveti, no problemo, dati o fuga si cumparati-va o pereche de pantaloni negri, impecabili, care va vin turnati si care sa va inspire cat e toamna de lunga.

E foarte simplu sa aratati impecabil la birou mai ales daca optati pentru variantele simplu si clasic. O pereche de pantaloni negri pe care ii purtati de doua ori pe saptamana maxim, o pereche de pantofi impecabili, o manichiura ingrijita, bijuterii minimaliste and that's it! Sfatul meu? Optati pentru variantele cu talie inalta. Sunt mai feminini si ofera un look ultra sofisticat!

Gri si atat!

      

     Ai zice ca toamna este destul de trista si gri si fara gri-ul de pe tine. Ca si asa este un anotimp destul de posomorat, ca sunt suficiente zile gri si nu doar in suflet, ci peste tot in jurul tau. Atunci cand ploua, atunci cand locuiesti intr-o zona industriala, atunci cand verdele naturii s-a transformat in ceva mort, maro si uscat, atunci cand vezi factura de incalzire sau cand iti primesti salariul la sfarsit de luna, e atunci e gri, cu siguranta.  Si atunci ai spune ca numai de gri nu mai ai nevoie. Ca poate vrei sa-l lasi naibii de gri in urma si sa vezi, si sa porti, si sa auzi numai culoare. Dar chiar asa sa fie? Sa fie griul chiar atat de mohorat si de posomorat incat sa nu-l vezi un anotimp intreg? Sau chiar doua daca esti depresiva odata cu plecarea verii? Eu sunt, recunosc, ma enervez usor si sunt asa letargica odata cu venirea toamnei insa chiar si asa letargica nu pot renunta la gri. Chiar si acum imi port blugii mei gri skinny cu un pulover tricotat rosu. Pai da, ca mi-e frig, v-am spus doar ca am nevoie de caldura. Ei, si atunci pana la urma cum facem? Il purtam sau nu?

Si daca tot sunteti sceptice si inca nu v-ati convins, ce ziceti atunci de putina culoare? La mult gri, evident!

V-am convins?

Uratenia uniformelor scolare.

V-am spus ca urasc sistemul de invatamant de stat romanesc. Dar din pacate pana cand se va schimba (se va intampla oare asta vreodata, ma intreb?) sau pana cand imi voi permite sa imi duc copiii intr-un sistem privat de invatamant, stau si inghit, il balacaresc de cate ori am ocazia pentru ca nu ma pot abtine, stau si ma framant si injur in gand  si cam asta e. Tot, dar absolut tot urasc la acest sistem. Urasc materiile predate (si obligativitatea acestora), de fapt continutul acestora, urasc metodele de predare, urasc manualele alea jegoase si rupte pe care le primesc copiii an de an, urasc profesorii si slaba lor pregatire, urasc ghiozdanele pline si coloanele vertebrale strambe de la acele ghiozdane, urasc cladirile, curtile betonate ale scolilor fara pic de verdeata, fara bancute fara nimic altceva decat beton si pe langa toate acestea, urasc uniformele. Dar azi, din toata lista asta lunga a mea de urat, ma opresc la uniforme, in special la uniforma fiica-mii care este cea mai urata din lume, trista, gri si comunista in aspect si ma intreb cine este creatorul acestor haine odioase. De unde atata lipsa de imaginatie, habar nu am. Pai sa va descriu: pantaloni gri de stofa, camasa alba, cravata rosie si sacou bleumarin. Va suna cunoscut, nu? Cred ca 90% din scoli au uniforma asta.

   Citeam acum pe adevarul despre dezbaterea anuala ii putem spune deja, referitoare la uniformele scolare. Pareri pro si contra, de ce sunt bune sau de ce nu ar fi recomandate. Cei care sunt pro uniforme spun ca asa se elimina diferentele sociale intre copii, ca asa invata si deprind apartenenta la o scoala, ca asa invata ca sunt o echipa, bla, bla. As putea sa combat in 3 secunde toate aceste argumente. Ca nu elimina diferentele sociale intre copii este evident. Pentru ca un copil dintr-o familie mai instarita nu isi cumpara uniforma din complexul comercial de la marginea orasului ci mai degraba dintr-o mall sau de la o firma mai acatarii sau de ce nu, la comanda.  Unul mai saracut isi ia o uniforma vai de mama ei de la standurile comerciale en-gros de la marginea orasului, facuta din niste materiale sintetice de te pisca pielea de la ele, sau  poate mostenita de la fratii mai mari dar tot vai de capul lor arata. Si diferentele sociale tot se pastreaza. Uitati-va la poza de mai sus. Vi se pare ca sunt la fel uniformele alea? Nu, deloc, Doar niste haine in aceleasi culori, mai mult sau mai putin nuantate. cum ai gasit bietii parinti. Ca ii fac sa simta apartententa la scoala, e un bullshit ma scuzati, pentru ca toate scolile avand aceeasi uniforma nu prea ii mai deosebesti decat prin matricola aplicata pe mana sau pe piept. Ca ii invata sa fie uniti si o echipa, sigur ca da. Exact de la uniforma invata asta. Eu nu sunt nici pro, nici contra uniformei. Sunt si avantaje sunt si dezavantaje deopotriva. Am o problema cu uratenia lor, cu faptul ca nu se gasesc decat la inceput de an in doua magazine, ca desi sunt impuse nimeni nu se asigura ca ai sau nu de unde le cumpara si tot asa. Imi aduc aminte de primii ani de scoala ai fiica-mii si cat ma chinuiam sa-i gasesc uniforma. Nu gaseam nicaieri pantaloni gri de stofa de fete, nu gaseam nicaieri sacou bleumarin de fete. Gaseam doar camasi si cravata. Pantaloni gaseam doar pentru baieti, si aia dintr-un poliester subtire de ti se electriza pe piele, la fel si sacourile. Exlus ceva pentru fete, nu ma refer la ceva frumos sau din materiale de calitate, nu, erau doar pentru baieti. Singura varianta era sa fac ceva la comanda. As fi optat in locul pantalonilor gri de stofa, un blug gri ca aia sunt  peste tot si materialul e mult mai pretabil la tavaleala copiilor sau macar de doc dar fiica-mea era atat de speriata de reactia invatatoarei ca plangea doar cand ii propuneam asta.

As fi mult mai fericita daca s-ar gasi niste modele ceva mai dragute pentru copii, in culori mai vesele,, nu stiu altfel. Si diferite pentru fiecare scoala daca vor apartenenta. Si daca tot impun o iniforma sa gaseasca si un furnizor sau sa faca un contract cu o croitorie ceva care sa le si faca. sa fie toate la fel nu doar culorile sa semene. Atunci, poate da, as fi de acord. 

   Azi am fost la o scoala privata unde si ei aveau uniforma, si ei tot albastru cu camasi albe dar foarte frumoase, Modele foarte copilaresti si frumusele. Si stiti cu cat le cumpara elevii de la ei? Cu 150 de lei. Mult mai ieftin decat ma costa pe mine uniforma aia de poliester urata a fiica-mii.

Multa treaba de ne dor ochii

Am luat o pauza de la calculator in ultima perioada pentru ca din anumite motive sunt retinuta de un proiect care imi ocupa tot timpul. Asta si copiii, care imi permit un acces destul de limitat la toate calculatoarele si laptopurile din casa. Dar, pentru cei doi fani ai mei care se pare ca imi simt lipsa, ma apuc de treaba si revin pe blogul meu care mi-a lipsit teribil in ultimele zile. O remarca totusi, se poate sa postez mai rar in perioada imediat urmatoare dar, va promit ca nu dispar.  O  sa incerc sa va scriu totusi cat de des pot. Nu plecati, nu va ascundeti pentru ca o sa fiu in continuare aici. Asa cum ma simt si stiu  eu cel mai bine: cateodata acida, cateodata trista, cateodata euforica, dar placuta sper :) Ca iubesc de mor sa scriu!!!

Ei, si pentru ca va spuneam ca in ultimul timp ca am muncit mult la un proiect si greul abia incepe, ochii mei au inceput sa oboseasca. Ca sunt mioapa, poate nu stiati chiar toti, dar da, port ochelari de cativa ani. Au trecut vremurile cand eram tanara si aveam privirea de vultur, acum am ramas doar tanara si mioapa. Si se pare ca m-au parasit in ultimul timp si dioptriile pe care le-am tot avut langa mine in ultimii vreo 2 ani cred si am nevoie de unele noi. A, si de o consultatie la un oftalmolog inainte, evident. Dar inainte sa nu mai imi vad copiii de la departare deloc, acum ii mai percep totusi desi mai mult dupa voce, am tras cu ochiul ( ha, ha, asta mi-a iesit) la ce se poarta acum in materie de ochelari:

- in continuare pe lista de preferinte si trenduri se afla modelele cu rama groasa, stiti voi, genul ala de tocilar

Modelul cat-eye, model care era in voga undeva prin anii '50-'60 se pare ca face acum furori cu o revenire spectaculoasa. Abia astept sa revad tipurile astea de rama :)) presimt deja ca vor face valuri

si modelul funky purtat mai ales de Johhny Deep, model care cred eu ca va avea cel mai mare succes in perioada urmatoare

Si cum pe mine ma prind trendurile mai greu din urma, inca nu ma hotarasc ce anume sa-mi iau. Si cred ca o sa merg pe ceva vintage.

 Rama Dior Vintage

 Vintage French frame Mosaic

Rama vintage din anii 60 Reserved

Acum voi ce ziceti? Oare ce sa aleg cand oferta este atat de mare?