Gri si atat!

      

     Ai zice ca toamna este destul de trista si gri si fara gri-ul de pe tine. Ca si asa este un anotimp destul de posomorat, ca sunt suficiente zile gri si nu doar in suflet, ci peste tot in jurul tau. Atunci cand ploua, atunci cand locuiesti intr-o zona industriala, atunci cand verdele naturii s-a transformat in ceva mort, maro si uscat, atunci cand vezi factura de incalzire sau cand iti primesti salariul la sfarsit de luna, e atunci e gri, cu siguranta.  Si atunci ai spune ca numai de gri nu mai ai nevoie. Ca poate vrei sa-l lasi naibii de gri in urma si sa vezi, si sa porti, si sa auzi numai culoare. Dar chiar asa sa fie? Sa fie griul chiar atat de mohorat si de posomorat incat sa nu-l vezi un anotimp intreg? Sau chiar doua daca esti depresiva odata cu plecarea verii? Eu sunt, recunosc, ma enervez usor si sunt asa letargica odata cu venirea toamnei insa chiar si asa letargica nu pot renunta la gri. Chiar si acum imi port blugii mei gri skinny cu un pulover tricotat rosu. Pai da, ca mi-e frig, v-am spus doar ca am nevoie de caldura. Ei, si atunci pana la urma cum facem? Il purtam sau nu?

Si daca tot sunteti sceptice si inca nu v-ati convins, ce ziceti atunci de putina culoare? La mult gri, evident!

V-am convins?