Fashionista cu piciorul in gips.

Nu, nu sunt fashionista in sensul pe care toata lumea il intelege. Adica nu sunt fashion addict. Nu ma duc la prezentari de moda (nu ca nu as avea calitati de model), nu  frunzaresc reviste de moda sau glossy, nu sunt toata ziua prin magazine disperata sa-mi cumpar ultimele articole vestimentare care sunt in trend. Nu, imi place frumosul,  imi plac hainele, imi place sa am multe haine si nu de putine ori mi-am cumparat haine pe care nu le-am purtat niciodata. Dar asta din simplul motiv ca de cele mai multe ori, imi erau mari dar eu tot speram ca o sa ma mai ingras  si ca la un moment dat o sa-mi vina bine. Aiurea,dupa o vreme ajungeau la donatii. Mai degraba sunt stilul clasic, imi place sa port haine care nu sunt neaparat dupa ultimul trend, imi cumpar haine pe care le pot purta oricand indiferent de sezon sau indiferent de trenduri. Imi place sa port ceea ce cred eu ca imi sta bine, ca ma avantajeaza, haine cu care eu ma simt in elementul meu.

Ce are a face asta cu gipsul? Mai nimic. Dar ieri, am facut ca de obicei o chestie pe care numai eu sunt in stare sa fac. Era sa-mi rup ca proasta, singura piciorul. Si asta ar fi fost o mare problema pentru ca maine am intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului si chestiunea asta neinsemnata cu vreun oscior rupt, mi-ar fi dat peste cap toate planurile. Nu o sa va povestesc acum cum era sa-mi rup piciorul asa cum nici nu o sa va povestesc cum mi-am dat acu' ceva ani cu genunchiul intr-un ochi de mi i-am invinetit pe amandoi (ochii). Da, a fost cam nasol si evident ca multa lume mi-a plans de mila crezand ca sunt o nevasta maltratata in ciuda obiectiilor mele. 

Piciorul rupt m-ar fi incurcat atat din punct de vedere vestimentar cat si de faptul ca promisesem ca merg cu masina si mai iau din drum si cativa fosti colegi cu mine. Si in timp ce eu stateam cu gheata infasurata intr-un prosop, cu prosopul pe glezna si injurand de mama focului IQ-ul meu, mintea mea incerca sa se gandeasca la niscaiva tinute pe care le-as fi putut incropi avand piciorul in gips. Cu pantalonii ma gandesc ca exclus, cum aveam sa-i trag pe picior cand majoritatea nadragilor meu sunt cam stramti? Asa ca varianta salvatoare ar fi fost o rochie. Bine, dar cu ce m-as fi incaltat? Cu o sanda, cu o cizma, cu un pantof??? Oare mi-ar fi lasat ortopedul pedichiura la vedere si mi-ar fi inghetat piciorul? Multe intrebari fara raspuns. Si oare as mai fi putut dansa eu languros pe bluzuri cum faceam acum 20 de ani? Putin probabil :))

In fine, in functie de gravitatea faptelor pe care le-ar fi constatat medicul ortoped, la nevoie ar fi fost:

cu o gheata simpla:

cu carje:

Cu gheata si cu carje:

Cu baston:

sau chiar cu cadrul:

Dar m-am luminat toata cand am gasit inspiratie  la Jesse J, cu o tinuta usor de imbracat, sexy si cred eu super comoda.

E, ce ziceti? Faceam sau nu senzatie?

Dar din pacate (sau nu) visul meu s-a spulberat in dimineata asta cand am vazut ca piciorul se dezumflase, ma mai durea doar putin, gheata si antiinflamatoarele isi facusera efectul asa ca din pacate, ma repet, stiu, va trebui sa ma intorc la hainele mele terne de care sunt deja plictisita.

Hei, dar pot dansa!!!