Anul asta se poarta gros. La sprancene!

    Am tot vrut sa fac in ultima vreme o postare despre sprancenele tatuate. Da, recunosc, eu sunt o adepta a tatuajelor, imi plac deopotriva la femei dar si la barbati, si mi-am si  facut  cand am dorit acest lucru.  Insa nu imi plac toate tatuajele, nici oriunde facute, nici oricum facute. Iar de data asta voi face referire la tatuaje, insa pe sprancene. Adica, la sprancenele tatuate. De fapt, atat la sprancenele care ori sunt tatuate foarte prost cat si la sprancenele creionate sau vopsite excesiv, adica, la acele sprancene care din dorinta de a fi perfecte ajung de fapt sa creeze o  imagine foarte artificiala si pe langa acest lucru, mai adauga si cativa ani in plus. 

    Eu insami am avut o experienta foarte proasta in acest sens in urma cu mai multi ani, de fapt, am avut doua experiente foarte proaste cu sprancenele. Fiind blonda la origini, atat parul cat si sprancenele au nuanta foarte deschisa iar vara datorita soarelui, se deschid si mai tare. Pe mine nu ma deranjeaza acest lucru, atata vreme cat sunt ingrijite si pensate, nu vreau sa schimb nimic la ele. Insa, prima experienta neplacuta am avut-o cand m-am maritat, adica acum 15 ani, cand inainte de nunta cu vreo saptamana am fost la coafor si la cosmetica sa ma pregatesc pentru marele eveniment. Madam cosmeticiana, nu a fost multumita de sprancenele mele si m-a convins ca trebuie sa mi le inchid cu un ton sa imi evidentieze frumos trasaturile fetei. Copila proasta fiind, am ascultat-o si mi-am vopsit pentru prima oara sprancenele cu un maro deschis cica. Insa, cand mi-a indepartat vopseaua din sprancene si m-am privit in oglinda, Dumnezeule, aratam horror. Sprancenele mele altadata blonde, erau acum negre ca pacura iar privirea mea era ca a unei vite speriate, inainte de taiere. Aveam senzatia ca ochii mei sunt foarte apropiati, ca ma uitam chiar crucis si ca aratam groaznic. Si cred ca asa si era.. Am fost distrusa si stiu ca ma frecam cu periuta de dinti pe sprancene de cateva ori pe zi in disperarea mea de a decolora cat mai repede acea culoare care nu ma avantaja deloc. A doua si ultima oara, a fost acum vreo 4 ani cand imi faceam un tratament cosmetic care a necesitat mai multe sedinte. Sedinte in timpul carora, cosmeticiana a incercat si ea, ca si precedenta, sa ma convinga sa imi colorez sprancenele. Insa lovindu-se de refuzul meu categoric, cosmeticiana respectiva a hotarat ca stie ea mai bine ce este de facut ca doar era specialista asa incat in timpul uneia dintre sedinte, de la sine putere, s-a hotarat ca e timpul pentru o schimbare si numai ce dintr-o data, fara sa stiu ce are de gand sa faca, m-am trezit cu vopseaua pe sprancene. Eram lungita pe un pat, cu tot felul de creme pe mine, ochii acoperiti asa ca nu am stiut ca Iadul avea sa vie. Nu vreti sa stiti cum am reactionat pe moment fata de cosmeticiana respectiva  insa odata ajunsa acasa, m-am revazut din nou in fata oglinzii cu periuta de dinti in mana frecandu-mi energic sprancenele.

Ca sa fie clar, mie imi plac sprancenele cat mai natural. Evident ca pensate si ingrijite insa, groase sau ma rog, nu subtiri, si vopsite deloc.

Asa ca va cer si voua parerea:

Asa?

 inainte

dupa

sau asa?

Eu merg pe a doua varianta. Si asa cum va spuneam parerea mea si despre unghiile false, acelasi lucru il spun si astazi. Cu cat mai natural, cu atat mai bine.

Haideti sa mai vedem ceva din tendintele in materie de sprancene pentru acest an.

    Deci, daca v-ati pensat prea mult, lasati-le sa creasca. In cateva luni, daca ati ramas mai deloc fara sprancene, vor creste la loc. Daca v-ati tatuat, nu vreau sa va dau sperante false. O sa aratati rau in continuare.

Voi ce credeti, cum e mai bine?