vineri, 16 mai 2014

Cu esarfa la plimbare.

     Mi-am adus aminte zilele trecute, incercand sa dau culoare unor rochii simple cu ajutorul unor curele, cordoane sau paglici, de esarfe. Am destul de multe, din diferite materiale si culori, cu diferite imprimeuri sau simple si totusi in ultima vreme nu prea le-am mai purtat. M-am limitat doar la esarfele tip fular, ajutata si de vremea racoroasa evident.
Stiti voi, genul asta.



Si daca tot vorbim despre esarfe, mi-am adus aminte de un lucru. La ultimul loc de munca la care am renuntat dupa multi ani, la un moment dat, am primit din partea conducerii institutiei respective, o esarfa. O esarfa de la un ditamai creatorul de moda, nu orice esarfa. Ideea nu era rea, pentru ca esarfele in mediul business se poarta destul de mult. Chiar si eu le purtam cu placere, pe ale mele. Cand vroiam sa mai inviorez putin cromatica din tinuta mea, imi legam o esarfa la gat ca aveam de unde alege. Si cand am auzit ca vom primi o esarfa, da, una bucata esarfa fiecare dintre noi, pe care ne obligau sa o purtam zilnic, nu m-am bucurat foarte tare. Ca e destul de plictisitor sa porti acelasi lucru in fiecare zi. Ca sa nu spun ca trebuia si spalata des si calcata ca nu aveam mai multe sa le alternam. Dar cand am vazut ce am primit si ce eram obligati sa purtam, am lesinat de-a dreptul. Era o porcarie de esarfa, dreptunghiulara, lunga rau si de o culoare ingrozitoare. O culoare pe care mi-e greu sa o descriu, greu de definit, galben murdar, un pic spre portocaliu si dintr-un material infect. Nylon adica. Ulterior am descoperit ca se fac uniforme pentru cofetarii din culorile alea.
Pentru mine era o adevarata drama. Se dusese pe copca tot stilul meu, toata feminitatea, ma simteam ca o vanzatoare din piata.  Dar trebuia sa ma bucur si sa ma arat si recunoscatoare eventual ca investise compania in imaginea mea. Pfiu! 
Datorita faptului  ca era ingrozitoare ca si culoare si material, era si greu de purtat. Aveam o multime de bluze si camasi cu funda. S-au dus, nu mai puteam purta si camasa cu funda si esarfa. Aveam tinute care nu se potriveau cu culoarea esarfei. Purtam camasi roz, verzi, cu imprimeuri, rosii. Salut, gata, intepeneau pe umeras in dressing. Plus ca din cauza dimensiunii si a formei nu puteam sa o leg nicicum. Era prea lunga, prea lata, prea batoasa datorita materialului. Daca incercam un nod la gat, atarna restul esarfei mult prea urat. Daca incercam o funda, nu mi se mai vedea fata. Peste camasa, in talie nu o puteam lega ca nu dadea bine. Si tot asa. Dar pentru ca si  imi limita destul de mult tinutele si pentru ca si nylonul ala in plina vara imi crea mancarimi pe gat, am ales sa renunt la ea. Si pentru asta evident ca imi primeam bobarnace de la seful meu, barbat evident, care habar nu avea si nu intelegea prin ce treceam noi, femeile. M-as fi bucurat sa primeasca si el o cravata de culoarea si materialul ala dar nu am avut norocul ala.

  Nu toate esarfele insa sunt asa. Sunt multe frumoase, colorate, cu imprimeuri in tendinte, din materiale fluide, diafane, pe care le putem purta cu mare drag si intr-o multitudine de moduri.






Si pentru cele mai curajoase dintre voi, puteti incerca si urmatoarele variante pentru ca tot speram ca vine vara.




Voi cum le purtati?

3 comentarii:

  1. Ce bine ca ai scris despre asta! Am o gramada de esarfe pe carele iubesc, dar ma saturasem sa le port in acelasi fel.M-ai inspirat.Multumesc si astept si alte articole interesante. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. asa cum le-ai prezentat mi se par foarte misto. dar cand e sa le pun pe mine, nu stiu, nu-mi plac. mi se par batranesti. poate chiar sunt ale mele batranesti.
    alina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai ca nu ai nimic batranicios. Poate doar te-ai plictisit de ele.

      Ștergere