Joi dimineata la ora 10.30, in sala de asteptare a unui cabinet de stomatologie. Eram cu fiu-miu la dentist, pentru ca fiind un fan infocat al bomboanelor, are nevoie de niste mici plombe la dintii de lapte. Intra copilul in cabinet cu ta-su, eu raman in sala de asteptare. Langa mine in sala de asteptare, o singura persoana. Un domn, trecut bine de prima tinerete, chiar si de a doua. Sala de asteptare mica, doar cat sa incapa 3 scaune. Si stand asa in sala de asteptare, repet, doar eu cu domnul in varsta, asteptand sa iasa copilul din cabinet, la un moment dat, relativ repede dupa ce m-am asezat pe scaun si am inceput sa ma joc Candy Crash ca sa omor timpul, simt deodata miros de picioare. De fapt, un miros din acela daca stiti cum este, de plastic intepator, asa cum miros magazinele alea pline de plastice, galeti, colace si alte chinezisme. Plastic intepator, dar tare rau. Fiind doar doua persoane in sala de asteptare, eu cu onorabilul domn in varsta, bineinteles ca mi-am indreptat dezgustata privirea spre picioarele individului. Sosete regulamentar trase pana la jumatatea gambei si niste incaltari ce pareau a fi ceva de sport, un fel de adidasi. Probabil ca luate din vreun centru comercial cu lucruri de contrabanda din China, cu veo 15 lei perechea, la cum miroseau. Asta este un lucru pe care nu-l inteleg. De ce oamenii fac rabat de calitate, in special la incaltaminte, cand este foarte importanta incaltamintea?! Daca la un tricou, o bluza, un plover, mai renunti la calitate si mai faci compromisuri in privinta acestora, la incaltaminte chiar nu e cazul. In special cand e cald afara si transpiri mult, nu vreau sa ma gandesc cum e cand omul ala se descalta. Treaba asta cu incaltamintea de proasta calitate, cel mai des am intalnit-o in special la copiii de gradinita. Foarte multi copii, incaltati cu papuci de calitate indoielnica, cel mai adesea, luati cu 10-15 lei, pentru ca, asa cum spuneau parintii "doar nu o sa ii dau la gradinita pantofii buni". Ba da, exact acolo trebuie! Pentru ca un copil, sta cea mai mare parte a zilei in gradinita. 8-10 ore cel mai adesea. Asa ca acolo trebuie sa fie incaltat cu incaltaminte de calitate. Sa fie comoda, sa nu transpire, sa nu le stricam picioarele de mici, sa nu le scoatem sosetele ude din picioare cand ii descaltam. Dar din pacate, in cele mai multe cazuri era exact pe dos. La gradinita papucii de duzina, pe strada, papucii de duminica. Bietii copii.
Sfatul meu. Nu faceti rabat de calitate la incaltaminte. Asta nu inseamna ca trebuie sa va cumparati doar incaltaminte Christian Louboutin. Nu, nicidecum. Chiar daca dati 100 de lei sau 2000 lei pe o pereche de incaltaminte, un pantof are cam aceeasi durata de viata. Tot de stramba, tot se scalciaza, tot ia forma piciorului, tocul tot se uzeaza. Dar este foarte important materialul din care este fabricat pantoful respectiv si tehnologia prin care este fabricat pantoful respectiv. Un pantof, pe langa faptul ca trebuia sa fie nu doar comod si estetic, trebuie sa lase piciorul sa respire chiar daca este un pantof inchis, trebuie sa nu ai senzatia de mancarime cand iti transpira piciorul si mai ales, nu trebuie sa miroasa. Mai ales cand esti inca, incaltat!
Exista si incaltaminte de calitate, la preturi rezonabile. Daca intrati intr-un magazin unde miroase a chinezarie, luati-va talpasita. Chiar si in Brasov unde nu sunt foarte multe magazine si reprezentante sau branduri, exista variante de a cumpara incaltaminte de calitate la preturi onorabile. In special pentru copii. Vi se pare mult 80-90 lei pentru o sanda, un pantof sau o gheata pentru copil cu interior si exterior de piele? Poate ca da, poate ca nu. Mie una, nu. Cel putin, nu pentru copiii mei. Asa ca, mai ganditi-va cand le cumparati copiilor sau chiar voua, incaltaminte de 15 lei.
A, si sa nu uit. Copilul si-a primit plomba. Verde!! La cerere :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu