luni, 28 iulie 2014

Mancatorii de rahat


     Te uiti acum in urma, peste umar, si parca a trecut o viata de atunci. Ani de zile in care s-au intamplat multe, in care ai avut o gramada de realizari frumoase, ani in care ai trait multe emotii si care te-au marcat. Ani in care ai intalnit multi oameni frumosi, oameni cu care ai putut rezona si care te-au invatat multe lucruri frumoase. Ani din care ai multe amintiri frumoase si te gandesti cateodata cu nostalgie la ele si multe lucruri urate care te-au marcat, te-au intristat, ti-au lasat cicatrici urate in suflet si vrei sa le stergi si ele nu vor sa plece.
     Cam asta simti cand te uiti in spate, la ultimii 10 ani din viata. Cand  crezi ca e totul frumos si crezi ca l-ai prins pe Dumnezeu de un picior, cand te crezi cel mai norocos om de pe pamant si toate lucrurile merg spre bine. Cand oamenii care te inconjoara sunt oameni buni la suflet, oameni cu care te simti bine, cu care iti place sa iti petreci timpul si o faci frumos. Cand muncesti, te straduiesti, incerci sa faci lucrurile cat mai bine si esti mandru de felul in care o faci. Cand stii ca ai coloana vertebrala, cand esti sincer, direct, cand spui lucrurilor pe nume pentru ca asa crezi ca e corect. Cand crezi ca toata lumea gandeste ca tine, ca asa ar trebui, ca asa e frumos. Cand iti spui sufletul pe tava, cand te straduiesti, cand muncesti cat poti tu de mult si de bine, cand faci sacrificii sa fi apreciat, iubit, cand astepti si reciproca. Si totul decurge frumos, si lucrurile cresc, si esti din ce in ce mai mandru.
Si atunci, cand e totul bine si frumos, cand crezi ca traiesti in vis, cand crezi ca lucrurile merg asa cum ai sperat toata viata si ascensiunea ta e frumoasa, atunci se intampla, atunci cazi. Si o faci rau, cu julituri, cu trosnete de oase, cu trupul si cu sufletul praf. Pentru ca apar mancatorii de rahat. Care sunt multi, din ce in ce mai multi, care se hranesc cu rahat proaspat, aburind si care nu se satura niciodata, care scot limba de un cot numai cand incep sa-l adulmece, de la kilometri distranta, cand inca nu s-a produs, cand inca este  in procesul de fabricatie. Si incepi sa devii nelinistit si speriat pentru ca rahatul se termina dar ei nu se satura si cer din ce in ce  mai mult. Si vor tot mai mult si mai mult si ingrijorarea ta creste si ei devin din ce in ce mai multi. Si iti dai seama ca tu nu esti de-al lor si nu ai ce cauta printre ei. Ca sufletul tau pur si curat incepe sa miroasa daca mai stai in preajma lor. Si incerci sa fugi dar e greu si simti ca parca toata lumea iti pune piedici. Si te impiedici, si cazi si te ridici si iar cazi si iar te ridici, dar continui pentru ca crezi ca totul e trecator. 
Dar nu e, pentru ca mancatorii de rahat fac sex intr-una si se inmultesc si sunt din ce in ce mai multi si tot mai nehaliti si nu se satura niciodata.
     Si pleci, de tot, cu sufletul spart si nevindecat si te intrebi de ce n-ai putut manca si tu putin, macar o lingura. Pentru ca nu poti,  pentru ca ai principii, pentru ca esti corect si pentru ca nu te hranesti ca, ei din nefericirea altora. Pentru ca poti trai si fara sa mananci cu ei din acelasi blid puturos, cu ei laolalta, incercand sa dai din coate sa prinzi cat mai mult. 
     Pentru ca viata e frumoasa si nu merita sa ai dintii patati de la atata rahat. Pentru ca rahatul strica dintii si tie iti place sa ii ai sanatosi. Si pentru ca nu vrei sa ai de-a face cu ei, tu esti altfel, esti curat, sanatos la minte si la trup chiar daca ei te-au alterat. Si poti trai si fara ei, si fara rahatul lor si sufletul ti se va vindeca. Si o sa fi tu iar, asa cum ai fost odata. Cu ochii razand sanatos, departe de lumea lor puturoasa, departe de miresmele lor inecacioase si dintii lor patati si strambi. Si atunci, vei realiza ca esti castigat, ca esti fericit, ca toata lumea este a ta iar ei nu vor fi niciodata ca tine. Ei  vor fi disperati si vor cauta in continuare adulmecand, musuroind si scurmand in continuare dupa rahat. Dar tu nu le mai dai. Si vor muri de foame, cand tu vei fi in culmea fericirii, limba lor se va crapa si se vor deshidrata si vor muri incet, cu ochii injectati, nasul uscat si gura lor a fi uscata si crapata, cu urme de rahat.



19 comentarii:

  1. sis, cine te-a suparat deodata?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nimeni acum. Doar o povara de demult, care imi statea pe umeri si trebuia sa ma eliberez :)

    RăspundețiȘtergere
  3. elibereaza-te si da-i dracu!

    RăspundețiȘtergere
  4. Pfff ce m-am speriat! Lasa trecutul priveste in viitor..Pupici, Andrutza. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna ziua.Sa manance cu ce linguri o vrea ,ca eu nu le dau din astea de lemn......

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu am invatat sa-i ocolesc. Dupa miros.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ferice de tine. Sper sa invat si eu dar inca sunt sunt mica. Dar o sa cresc si eu.

      Ștergere
    2. Dupa ce iei mirosul cu tine de cateva ori de nu stii cum sa faci sa te descotorosesti, inveti sa-l ocolesti. Exista oarecare "semne" .

      Ștergere
  7. Ma intreb cum se descurca aceia care nici nu pot sa manance si nici nu pot sa plece ... ?

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. O sa se inece mancand atata rahat !!

    RăspundețiȘtergere
  10. Noi aici avem o vorba: what comes around, goes around. G. X

    RăspundețiȘtergere